"Doamne, oare nu se va găsi nimeni care să ajute acest popor nenorocit de români?"

Strigătul de durere al oamenilor rămaşi fără locuri de muncă se poate auzi în Mehedinţi, în Gorj în Dolj şi Caraş Severin, cum de fapt în toată România îl auzi dacă vrei şi din somnul morţii, dar numai politicienii nu-l aud. Soarta clasei muncitoare a fost jucată la "ruleta vieţii", aceşti lideri ce s-au perindat pe la cârma ţărişoarei noastre România au transformat visele "semenilor mei simplii" în coşmarul unei naţiuni. Nu mai are nimeni grija zilei de mâine, pentru că sunt morţi de azi, omul nostru nu se mai gândeşte la pâine, pentru că a rămas şomer, să o cumpere nu mai are bani. Viaţa a devenit atât de scumpă, pentru politicieni clipe de extaz, ce să facă omul simplu, nu mai are servici, iar familia îi este plină de datorii, şi neamul îi piere în necaz!
În România zilnic se anunţă, cum se închid fabrici şi şantiere, se aud zvonuri de şomaj şi faliment, nici măcar odată pe lună nu se aud ştiri de viaţă bună şi de proiecte de viitor. Am ajuns să trăim din împrumut, România se împrumută la Europa, politicienii fură din visteria României, îşi umflă conturile şi ridică imperii. Românul se împrumută de la bănci şi rămân fără case. Oamenii simplii de la ţară iau pe datorie de la chişcul din colţ şi devin datornici pe viaţă pentru că s-au împrumutat să trăiască. Doamne, oare nu se va găsi nimeni care să ajute acest popor nenorocit de români? Deschide-ne mintea şi învaţă-ne să muncim din nou. Arată-ne ogoarele care stau în paragină la marginile satului şi mai spune-ne odată, te rog doamne, pilda semănătorului, care a pus porumb în piatră seacă şi a făcut rost de mămăligă pentru întreaga familie!